Activitatea nr.4: 24.10-28.10

 Strategiile metacognitive 

Strategiile metacognitive se referă la tehnici prin care monitorizăm şi controlăm propria învăţare (Radu, 2000), precum şi tehnici prin care ne putem dezvolta potenţialul intelectual.

Aplicarea metacogniţiei în învăţare presupune conştientizarea permanentă a felului în care învăţăm, a metodelor pe care le folosim şi a rezultatelor pe care acestea le produc, precum şi la estimarea efortului necesar pentru a realiza o achiziţie cognitivă .

Strategiile metacognitive sunt esenţiale pentru activităţile de planificare, de rezolvare a problemelor şi de evaluare a diferitelor situaţii. Cu ajutorul lor se pot lua decizii avantajoase din perspectiva materializării rezultatelor dorite.

Prin dezvoltarea şi utilizarea corectă a abilităţilor metacognitive se potenţează capacităţile individuale de învăţare. 

De exemplu, dacă ne-am propus să învăţăm ceva, înainte de a începe estimăm timpul efortul şi cantitatea de resurse necesare pentru aceasta. La final, putem compara estimarea iniţială cu situaţia reală. Se poate ajunge astfel la estimări din ce în ce mai corecte.

Un alt aspect care ţine de folosirea abilităţilor metacognitive se referă la utilizarea tehnicilor de învăţare cele mai potrivite cu specificul persoanei. Evaluându-ne potenţialul de învăţare şi învăţând cum să-l amplificăm obţinem ca rezultat accelerarea eficientă a procesului de achiziţie.

Strategiile metacognitive sunt modelate de orice adult care vine în contact cu copilul o perioadă mai îndelungată de timp. Părinţii şi profesorii pot determina copiii să deprindă strategii metacognitive fie implicit, fie explicit. Implicit prin utilizarea unor tehnici de învăţare în faţa copiilor, iar explicit prin explicarea unor tehnici de învăţare copiilor. Metacogniţia are de-a face cu gândirea de tip reflexiv, gândirea despre procese, gândirea despre gândire. A utiliza metacogniţia în învăţare înseamnă a reflecta la propria învăţare şi la mecanismele acesteia pentru a deveni un practician
reflexiv în domeniul învăţării.

Când se vorbeşte despre strategiile metacognitive se vorbeşte despre cunoştinţele metacognitive şi abilităţile metacognitive. Cunoştinţele metacognitive se referă la conştientizarea de către o persoană a felului de cunoştinţe pe care le deţine, iar abilităţile metacognitive se referă la activităţi care ajută o persoană să-şi regleze propriul proces de învăţare (de ex de planificare, monitorizare). Din punct de vedere al procesului de câştigare a autonomiei în învăţare, atât cunoştinţele metacognitive, cât şi abilităţile metacognitive sunt utile.Cu toate acestea, considerăm că ponderea cea mai mare în câştigarea autonomiei în învăţare o au abilităţile metacognitive, deoarece stăpânirea lor garantează capacitatea de a învăţa pe parcursul vieţii.
 

O modalitate simplă de formare a abilităţilor metacognitive o reprezintă utilizarea jurnalelor de învăţare. Acestea au rolul de a-I stimula pe cei care învaţă să reflecteze asupra propriului proces de învăţare.

Jurnalul metacognitiv se completează prezentând experienţele de învăţare din timpul lecţiei în ordinea lor cronologică. Între cele trei coloane ale jurnalului există o legătură de timp şi spaţiu. De exemplu, dacă primul lucru învăţat a fost definiţia învăţării eficiente, în coloana a doua se scriu modalităţile prin care s-a învăţat definiţia, iar în rubrica a treia studentul scrie trăirile cauzate de învăţarea definiţiei respective. Se procedează la fel pentru fiecare experienţă de învăţare în parte. Din completarea jurnalului cel care învaţă câştigă şi la nivelul trecerii în revistă a cunoştinţelor acumulate într-o lecţie sau într-un curs, cât şi la nivelul conştientizării modalităţilor prin care s-a produs învăţarea.

SARCINA DE LUCRU:

In portofoliul d-voastra final trebuie sa existe jurnalele de invatare ale lectiilor asistate.  

In acest sens saptamanal se va completa cate un jurnal de invatare dupa modelul urmator:

JURNAL DE ÎNVĂŢARE

Ce am învăţat azi?	Cum am învăţat azi?	Cum m-am simţit?